Nimic nu te poate încânta după o zi lungă, obositoare şi tot ce îţi doreşti e să ajungi cât mai repede în pat. Dar iată că în această seară, natura mi-a dovedit contrariul.
Mergeam alene spre casă, pe aleea pustie şi dintr-o dată radiaţia alb-gălbuie a unui bec de seară îmi atrage atenţia. În acel moment mi s-a desfăşurat în faţa ochilor cea mai frumoasă privelişte pe care această primăvară mi-o poate oferi... Un copac, presărat cu flori galben-albicioase ce contrastau cu întunericul cerului. M-am oprit pentru un moment pentru a face o poză...
Şi pentru a mă lăsa purtată de gândurile înrădăcinate în suflet. Am simţit cum mă înalţ la cer şi zbor în jurul lumii uitând de toate problemele! Mă simţeam fericită, plină de energie şi puternică să pot să o iau de la capăt a doua zi.
Nu ştiu câţi dintre voi o să îmi înţelegeţi starea, dar încercaţi să vă gândiţi că în lucrurile mărunte ce ne înconjoară e posibil să găsim un mic amănunt ce ne transformă viaţa, chiar şi pentru o clipă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu