Castelul Vieţii Tale

Am primit ieri seară un mail cu o poveste foarte interesantă şi profundă în acelaşi timp pentru cei care au timp să-şi analizeze un pic viaţa. Nu ştiu cine a scris această istorisire, dar vreau să o împărtăşesc cu voi.

"A fost odată un Senior care hotărâse să facă o excursie prin Europa. Ajungând in Marea Britanie, din aeroport a cumpărat un ghid de călătorie ce cuprindea castelele ce puteau fi vizitate, în el fiind menţionate zilele şi orele de vizită, uneori acestea fiind foarte limitate.

Pe una dintre paginile ghidului, Seniorul a văzut o ofertă specială "Castelul Vieţii Tale." Din fotografiile prezentate, castelul nu este mai bun sau mai rău ca altele... Ghidul mai spunea că, din motive care vor fi anunţate mai târziu, pentru vizitarea castelului nu se percepe taxă la intrare, ci la ieşire, iar stabilirea zilei şi a orei de vizită, urmează a se face individual, la numărul de telefon indicat. 

Intrigat de oferta neobişnuită, domnul, de cum ajunge la hotel, formează numărul de telefon şi se întelege cu proprietarul despre data călătoriei. 

TOTUL ÎN LUME DECURGE DUPĂ ANUMITE LEGI! era inscripţionat la intrarea în castel, iar la usă domnul a fost întâmpinat cu foarte multă amabilitate de către un om îmbrăcat într-o fustă tipic scoţiană, în carouri. 

- Ceilalţi vizitatori au intrat deja? - se interesează turistul. 

- Ceilalţi vizitatori??? - se miră omul. Nu! Nu mai e nimeni. Vizitele în Castelul nostru se efectuează individual şi nici serviciile unui ghid nu oferim. 

Nespunând nimic cu referire la programul de lucru, el a început să-i povestească turistului istoria castelului şi a făcut o trecere în revistă a tuturor lucrurilor notabile ce pot fi admirate acolo: tablourile de pe pereţi, sala cu modele de armuri de lângă intrare, armele militare din camera de sub scări, catacombele şi camera de tortură din temniţă. Când a terminat povestirea, el i-a înmânat vizitatorului o lingură şi a cerut ca pe parcursul întregii călătorii să ţina lingura cu partea concavă în sus. 

- Si asta de ce? - a întrebat el nedumerit. 

- Astea sunt regulile noastre. Noi nu percepem o taxă de intrare, iar costul excursiei îl stabilim în felul următor: fiecărui vizitator îi dăm o lingură umplută cu nisip fin, aceasta conţinând exact o sută de grame de nisip şi oricine vine aici, pe tot parcursul vizitei trebuie să poarte această lingură cu el. După terminarea călătoriei, măsurăm nisipul rămas în lingură, iar pentru fiecare gram ce lipseşte se achită o Liră sterlină ... 

- Si dacă nu vărs nici un gram? 

- Oh, în acest caz, vizita este gratuită. 

Vizitatorul a fost surprins şi amuzat de o astfel de condiţie. Gazda primitoare a umplut lingura cu nisip şi excursia Seniorului a început. Încrezător în puterea mâinilor sale, el a început să urce încet treptele, neluându-şi privirea de la lingură. În partea de sus, langă galeria de tablouri, el a decis să nu meargă pentru că vântul sufla puternic şi ar putea vărsa nisipul. Se coboarî sub scări pentru a ajunge la sala cu arme militare, însă stând sub scară, îşi dădu seama că pentru a ajunge acolo trebuie să sară peste o balustradă. Lucru care nu 

i-ar fi pus viaţa în pericol, dar care cu siguranţă avea să ducă la vărsarea nisipului din lingură, aşa că se limită doar să examineze camera de la distanţă. Pentru acelaşi motiv Seniorul nu s-a coborât în temniţă, deoarece trebuia să coboare pe nişte scări foarte abrupte. Foarte mulţumit de faptul că a păstrat conţinutul din lingură intact, a început să se îndrepte spre locul de unde şi-a început turul. Acolo era aşteptat de persoana în fustă scoţiană, cu o balanţă în mână. Seniorul a golit conţinutul din lingură în balanţă şi a aşteptat nerăbdător rezultatul. 

- Surprinzător, aţi pierdut doar jumătate de gram, ceea ce înseamnă că nu trebuie să plătiţi nimic pentru vizita efectuată - spune proprietarul. 

- Mulţumesc. 

- Ţi-a plăcut vizita? - întrebă la sfârşit omul în fustă. 

Turistul, după un moment de ezitare, decide să fie sincer. 

- De fapt, nu prea. Tot timpul m-am gândit la nisip şi nu am reuşit să examinez ceea ce era în jur meu. 

- Foarte regretabil!!... Ştii, voi face o excepţie pentru tine. Din nou, voi umple lingura ta, pentru că acestea sunt regulile, dar de data asta uită de nisip, chiar dacă îl verşi pe tot, nu vei plăti nimic pentru vizită. Unica condiţie e că trebuie să reuşiţi în 12 minute, deoarece după asta trebuie să vină alt vizitator. 

Fără a risipi vreun moment, domnul a luat lingura şi a fugit spre sala de lângă antreu pentru a arunca o privire rapidă la exponatele de armură. După asta a coborât repede pe scări în temniţă, nisipul deja îl vărsase tot, dar asta nu mai conta. Acolo el nu a petrecut nici un minut, pentru că timpul se scurgea destul de repede. Începe să alerge spre camera de sub scări unde erau depozitate armele, dar aruncând o privire la ceas, şi-a dat seama că au trecut deja unsprezece minute. Timp pentru a vizita camera cu arme nu mai avea, de aceea se hotărăşte să plece spre ieşire, unde era aşteptat de proprietar. 

- Văd că nu mai aveţi nisip în lingură, lucru ce mă face să cred că nefiind obligat să aveţi grija nisipului, de data asta excursia v-a plăcut. 

Vizitatorul nu a răspuns imediat. 

- De fapt, nu.. - a spus el în cele din urmă. Mă gândeam cum să nu întârzii, chiar dacă am vărsat tot nisipul, nu am avut nici o plăcere. 

Omul în fustă îşi aprinde pipa şi spune: 

- Există oameni care trec prin "Castelul Vieţii" lor, încercând să nu plătească pentru nimic şi nu se pot bucura de această călătorie. Mai sunt şi alţii, care întotdeauna sunt grăbiţi, pierd repede totul şi nu pot obţine plăcere. 

Puţini înţeleg ştiinţa vieţii. Ei descoperă fiecare ungher şi se bucură de fiecare moment. Ei ştiu că trebuie să plătească pentru tot, dar înţeleg că în viaţă sunt lucruri pentru care merită să plăteşti." 

*****