miercuri, 30 noiembrie 2016

Voință



Voință

A dat bruma peste tine,
fără vreun semn că vine.

De ce nu te-ai uscat?
De ce nu ai plecat?

Te încăpățânezi și vrei,
Sufletul să nu ți-l iei.

Înainte c-o voință...
E-o ultima dorință!

Gălbejeala te surprinde,
iar sufletu-ți se stinge.

Voință, acum că-i plecat.
Moștenire mi-ai lăsat!

joi, 24 noiembrie 2016

Flori roșii/Roten Blumen

#Română

Servus dragilor,
Azi împărtășesc cu voi ce-a de-a doua fotografie din albumul "Început". Poza este făcută undeva în miezul nopții, când veneam de la serviciu, pe o stradă din orașul în care locuiesc. Nu am să fac o descriere, deoarece vă las pe voi să comentați.
Am intitulat-o: "Flori roșii".

#Deutsch

Servus liebe/r Leser/in,
heute möchte ich mit euch mein zweites Bild teilen. Dieses gehört zu meinem "Beginn" Fotoalbum. Das Bild war irgendwann in der Mitternacht gemacht, wann ich von der Arbeit gekommen war. Ich warte auf Ihren Kommentare.
Ich habe es gennant: "Rote Blumen".


vineri, 14 octombrie 2016

Al treilea membru al familiei noastre/Das dritte Familienmitglied


#Română
Servus dragilor,
A trecut timpul de când am postat pe blog, dar acum am mai multe motive să mă întorc la ceea ce îmi face plăcere. Primul pretext de a scrie, e că m-am reapucat de fotografie, iar al doilea, e că vreau să împărtășesc cu voi ipostazele minunate(din punctul meu de vedere) surprinse în cele mai neașteptate momente.
Acesta e Olaf. El e motănelul meu cel obraznic. Toată ziua sare prin toată casa, sparge vaze, nu stă o clipă locului și dacă ar avea voie s-ar urca până și pe televizor. Oricum, sunt foarte rare clipele când stă la o poză, iar atunci trebuie să îmi apuc camera și să îi dau zor, altfel pleacă. Iar acum, vi-l prezint pe... Olaf.


#Deutsch
Servus liebe/r Leser/in,
seit lange habe ich hier nicht mehr geschrieben, aber heute habe ich Gründen wieder gerne zu schreiben. Erster Grund ist, dass ich im fotografischen Bereich noch einmal anfangen kann und der zweite Grund ist, dass ich mit euch die wunderschönen und am überraschendsten Schnappschüsse teilen möchte.
Er ist Olaf. Er ist meinen kleinen und am aufdringlichsten Kater. Er springt überall, zerschlägt Vasen, und kann nicht beruhigt sein. Ob er Erlaubnis hatte, würde auf den Fernsehen legen. Auf jeden Fall, wenn er Lust hast still zu bleiben, muss die Kamera nehmen und gleich Fotos zu machen. Sonst geht er weg. Jetzt präsentiere ich....  Der Olaf.



vineri, 20 martie 2015

Deutsch Lernen? Online Ressoursen

Hallo everyone :)

De ceva vreme mi-am pus în cap să învăț limba germană și multă lume mi-a "trântit" ideea că e foarte greu să o înveți fără un profesor și acesta costă bani, iar pe net găsești tot felul de chestii de genu "invață o limbă străină fără profesor în 21 de zile" sau chiar mai puțin, dar de asemenea trebuie să le plătești. Ei bine, lucrul acesta m-a ambiționat să merg mai departe singură și să demonstrez tuturor că pot. Nu promit că vă voi învăța germană în cinci sau patruzeci de zile, dar cel puțin vă pot oferi niște sfaturi și câteva lecții gratuite. Așa că voi începe prima dată prin a vă da câteva link-uri cu dicționare online pe care eu le folosesc pentru a învăța cuvinte, dar și pentur conjugarea verbelor:
Acesta e cel mai utilizat de către mine deoarece îți dă genul substantivelor, atât în germană cât și în română și cel mai important e că îl poți seta ca RO -> DE, DE -> RO sau DE <-> RO (caz în care nu contează în ce limbă pui cuvântul);
Acesta este doar pentru conjugarea verbelor;
Cel mai mult îmi place la acest dicționar e că îți evidențiază schimbările care au loc în interiorul cuvântului la conjugarea verbelor;
Acesta e o alta alternativă deoarece ai atât conjugarea verbelor cât și substantivele puse la genurile potrivite.
Îl utilizez mai mult pentru expresii și e super că nu are importanță în ce limbă scrii cuvântul.
Și ultimul din această serie :D

Spor la căutat cuvinte! Pe data viitoare! 

PS: nu știu cât de repede pot pune lecțiile pentru că trebuie să lucrez la ele. Totul e în construcție deoarece această idee mi-a venit în ultimul moment și nu am răbdare până termin, așa că voi posta de îndată ce o lecție va fi gata. De asemenea aș vrea un feedback la fiecare post. V-am pupat :*

luni, 20 octombrie 2014

Așteaptă-mă ... (Warte auf mich)

Așteaptă-mă... Oriunde aș fi, oricât aș sta, mă voi întoarce și vom fi împreună...


E greu - ...
... să știu că într-o zi trebuie să plec
... să văd un suflet bun, rănit
... să simt durerea ta, fără să mă afecteze
... să fiu legată de mâini
... să știu că rămâi singur...

Dar nu uita că mă voi întoarce!

Uneori viața e surprinzătoare și plină de șanse ce nu se ivesc de două ori. Ești în mijlocul unei crize și atunci apare un simplu om care te scoate din starea în care ești, te trimite într-o lume nouă și pe deasupra te ridică atât de sus încât simți cum plutești și că ești capabil de orice.

E ușor să te îndrăgostești de un om cu totul străin ție, fiindcă nu știi când Cupidon aterizează cu săgețile și te transformă. Să creezi momente frumoase pentru persoana de lângă tine, să trăiești stări unice, să vezi locuri alături de el și să percepi culorile locurilor așa cum nu le-ai mai văzut vreodată în viața ta, să vezi steluțele fosforescente de pe tavan de fiecare dată când mergi la somn, să îi asculți muzica medievală, să îi săruți cu pasiune buzele, să te țină în brațe când adormi, să înveți să trăiești cu speranța că și a doua zi va fi lângă tine și într-un final să-l cunoști.

Mă voi întoarce la tine sufletul meu pereche...

marți, 25 martie 2014

Flori de primăvară

Nimic nu te poate încânta după o zi lungă, obositoare şi tot ce îţi doreşti e să ajungi cât mai repede în pat. Dar iată că în această seară, natura mi-a dovedit contrariul. 

Mergeam alene spre casă, pe aleea pustie şi dintr-o dată radiaţia alb-gălbuie a unui bec de seară îmi atrage atenţia. În acel moment mi s-a desfăşurat în faţa ochilor cea mai frumoasă privelişte pe care această primăvară mi-o poate oferi... Un copac, presărat cu flori galben-albicioase ce contrastau cu întunericul cerului. M-am oprit pentru un moment pentru a face o poză...

Şi pentru a mă lăsa purtată de gândurile înrădăcinate în suflet. Am simţit cum mă înalţ la cer şi zbor în jurul lumii uitând de toate problemele! Mă simţeam fericită, plină de energie şi puternică să pot să o iau de la capăt a doua zi. 

Nu ştiu câţi dintre voi o să îmi înţelegeţi starea, dar încercaţi să vă gândiţi că în lucrurile mărunte ce ne înconjoară e posibil să găsim un mic amănunt ce ne transformă viaţa, chiar şi pentru o clipă.

vineri, 28 februarie 2014

Castelul Vieţii Tale

Am primit ieri seară un mail cu o poveste foarte interesantă şi profundă în acelaşi timp pentru cei care au timp să-şi analizeze un pic viaţa. Nu ştiu cine a scris această istorisire, dar vreau să o împărtăşesc cu voi.



"A fost odată un Senior care hotărâse să facă o excursie prin Europa. Ajungând in Marea Britanie, din aeroport a cumpărat un ghid de călătorie ce cuprindea castelele ce puteau fi vizitate, în el fiind menţionate zilele şi orele de vizită, uneori acestea fiind foarte limitate.



Pe una dintre paginile ghidului, Seniorul a văzut o ofertă specială "Castelul Vieţii Tale." Din fotografiile prezentate, castelul nu este mai bun sau mai rău ca altele... Ghidul mai spunea că, din motive care vor fi anunţate mai târziu, pentru vizitarea castelului nu se percepe taxă la intrare, ci la ieşire, iar stabilirea zilei şi a orei de vizită, urmează a se face individual, la numărul de telefon indicat. 



Intrigat de oferta neobişnuită, domnul, de cum ajunge la hotel, formează numărul de telefon şi se întelege cu proprietarul despre data călătoriei. 



TOTUL ÎN LUME DECURGE DUPĂ ANUMITE LEGI! era inscripţionat la intrarea în castel, iar la usă domnul a fost întâmpinat cu foarte multă amabilitate de către un om îmbrăcat într-o fustă tipic scoţiană, în carouri. 
- Ceilalţi vizitatori au intrat deja? - se interesează turistul. 
- Ceilalţi vizitatori??? - se miră omul. Nu! Nu mai e nimeni. Vizitele în Castelul nostru se efectuează individual şi nici serviciile unui ghid nu oferim. 



Nespunând nimic cu referire la programul de lucru, el a început să-i povestească turistului istoria castelului şi a făcut o trecere în revistă a tuturor lucrurilor notabile ce pot fi admirate acolo: tablourile de pe pereţi, sala cu modele de armuri de lângă intrare, armele militare din camera de sub scări, catacombele şi camera de tortură din temniţă. Când a terminat povestirea, el i-a înmânat vizitatorului o lingură şi a cerut ca pe parcursul întregii călătorii să ţina lingura cu partea concavă în sus. 


- Si asta de ce? - a întrebat el nedumerit. 
- Astea sunt regulile noastre. Noi nu percepem o taxă de intrare, iar costul excursiei îl stabilim în felul următor: fiecărui vizitator îi dăm o lingură umplută cu nisip fin, aceasta conţinând exact o sută de grame de nisip şi oricine vine aici, pe tot parcursul vizitei trebuie să poarte această lingură cu el. După terminarea călătoriei, măsurăm nisipul rămas în lingură, iar pentru fiecare gram ce lipseşte se achită o Liră sterlină ... 
- Si dacă nu vărs nici un gram? 
- Oh, în acest caz, vizita este gratuită. 
Vizitatorul a fost surprins şi amuzat de o astfel de condiţie. Gazda primitoare a umplut lingura cu nisip şi excursia Seniorului a început. Încrezător în puterea mâinilor sale, el a început să urce încet treptele, neluându-şi privirea de la lingură. În partea de sus, langă galeria de tablouri, el a decis să nu meargă pentru că vântul sufla puternic şi ar putea vărsa nisipul. Se coboarî sub scări pentru a ajunge la sala cu arme militare, însă stând sub scară, îşi dădu seama că pentru a ajunge acolo trebuie să sară peste o balustradă. Lucru care nu 
i-ar fi pus viaţa în pericol, dar care cu siguranţă avea să ducă la vărsarea nisipului din lingură, aşa că se limită doar să examineze camera de la distanţă. Pentru acelaşi motiv Seniorul nu s-a coborât în temniţă, deoarece trebuia să coboare pe nişte scări foarte abrupte. Foarte mulţumit de faptul că a păstrat conţinutul din lingură intact, a început să se îndrepte spre locul de unde şi-a început turul. Acolo era aşteptat de persoana în fustă scoţiană, cu o balanţă în mână. Seniorul a golit conţinutul din lingură în balanţă şi a aşteptat nerăbdător rezultatul. 


- Surprinzător, aţi pierdut doar jumătate de gram, ceea ce înseamnă că nu trebuie să plătiţi nimic pentru vizita efectuată - spune proprietarul. 
- Mulţumesc. 
- Ţi-a plăcut vizita? - întrebă la sfârşit omul în fustă. 
Turistul, după un moment de ezitare, decide să fie sincer. 
- De fapt, nu prea. Tot timpul m-am gândit la nisip şi nu am reuşit să examinez ceea ce era în jur meu. 
- Foarte regretabil!!... Ştii, voi face o excepţie pentru tine. Din nou, voi umple lingura ta, pentru că acestea sunt regulile, dar de data asta uită de nisip, chiar dacă îl verşi pe tot, nu vei plăti nimic pentru vizită. Unica condiţie e că trebuie să reuşiţi în 12 minute, deoarece după asta trebuie să vină alt vizitator. 



Fără a risipi vreun moment, domnul a luat lingura şi a fugit spre sala de lângă antreu pentru a arunca o privire rapidă la exponatele de armură. După asta a coborât repede pe scări în temniţă, nisipul deja îl vărsase tot, dar asta nu mai conta. Acolo el nu a petrecut nici un minut, pentru că timpul se scurgea destul de repede. Începe să alerge spre camera de sub scări unde erau depozitate armele, dar aruncând o privire la ceas, şi-a dat seama că au trecut deja unsprezece minute. Timp pentru a vizita camera cu arme nu mai avea, de aceea se hotărăşte să plece spre ieşire, unde era aşteptat de proprietar. 



- Văd că nu mai aveţi nisip în lingură, lucru ce mă face să cred că nefiind obligat să aveţi grija nisipului, de data asta excursia v-a plăcut. 
Vizitatorul nu a răspuns imediat. 
- De fapt, nu.. - a spus el în cele din urmă. Mă gândeam cum să nu întârzii, chiar dacă am vărsat tot nisipul, nu am avut nici o plăcere. 
Omul în fustă îşi aprinde pipa şi spune: 
- Există oameni care trec prin "Castelul Vieţii" lor, încercând să nu plătească pentru nimic şi nu se pot bucura de această călătorie. Mai sunt şi alţii, care întotdeauna sunt grăbiţi, pierd repede totul şi nu pot obţine plăcere. 



Puţini înţeleg ştiinţa vieţii. Ei descoperă fiecare ungher şi se bucură de fiecare moment. Ei ştiu că trebuie să plătească pentru tot, dar înţeleg că în viaţă sunt lucruri pentru care merită să plăteşti." 



***** 







marți, 11 februarie 2014

Old habits die hard

Deşi a trecut ceva vreme de când nu am mai postat, m-am hotărât să o iau iar de la început şi să încep să menţin un ritm relativ normal pentru postări pe un blog :)) Nu promit că o să postez în fiecare zi, dar măcar odată pe lună, ar fi considerabil. 
Adevărul e că am petrecut nişte clipe minunate în ultimii ani şi s-au schimbat multe lucruri.. dar încetul cu încetul o să vă pun la curent cu ceea ce găsesc interesant şi nu numai. 

Ne auzim cât mai curând!

miercuri, 15 mai 2013

Dragostea



Dragostea este ceva ce nu întâlneşti la fiecare pas, în orice zi şi la orice oră. Dragostea adevărată nu are definiţie, nu are margini, nu are început şi sfârşit pentru că mereu a fost în sufletul tău, doar că nu ai descoperit-o până acum! Şi îmi place pentru că niciodată nu vei realiza când începi să iubeşti un omuleţ de lângă tineJ
Pentru mine e un lucru magic, special, minunat, tandru, molipsitor, amuzant, fantastic, admirabil, cuceritor, superb, magnific şi minunat! Ea poate transforma o fiinţă umană închisă în sine, tristă şi fără speranţă la un viitor mai luminos, într-o persoană ce zâmbeşte la fiecare pas, ce doar gândindu-se la persoana iubită, simte că poate muta munţii din loc, iar acest lucru e puţin spus. Când iubeşti, eşti în stare de orice: să furi, să rupi legături, să sacrifici timpul şi propria persoană, să te izolezi, să ai grijă, să găteşti, să cumperi cadouri din ultimii bani de mancare, să îi faci temele, să cedezi la propria încăpăţânare şi la personalitatea ta, să te laşi călcat în picioare, să îi traduci, să te mulţumeşti cu ceea ce oferi şi să nu aştepţi nimic în schimb şi totul pentru persoana iubită. Iubirea te face un om mai bun, mai blând şi înţelegător.
Când iubești, te afli într-o lume nouă, ce îți dă aripi să zbori până la stele, până la noi planete și alte galaxii, dar în același timp te trezește la realitate din coșmaruri ce le credeai realitate...
Zboooooor >:D<

luni, 20 februarie 2012

Rubeolită

Cine s-ar fi gândit ca o să iau rubeola vreodată?
....................................................................................
Să încep cu sfârşitul :)
Azi stau în pat şi sunt aproape vindecată de ceea ce se numeşte boală a copilăriei: rubeola. Dar acum câteva zile eram trântită de febră şi de bubiţele roşii în lumea mâncărimilor şi statului acasă.
Cu toate acestea, zilele în care am "pribegit" mi-au fost de ajutor deoarece am dormit un pic mai mult decât de obicei şi am constatat nişte lucruri:

1. Lipsa prietenului
Lipsa prietenului este principala mea problemă deoarece abia azi dimineaţă când am fost la analize am reuşit să-l strâng în braţe şi să-l pup:-* :x:x În rest l-am văzut doar la geam pentru că sunt contagioasă:))

2.Lipsa colegei de bancă
Colega de bancă, hmmm.. mii dor de ea. Acasă n-am cu cine să glumesc în timp ce stau.. Ai mei sunt plecaţi la şcoală şi eu sunt singurică. Măcar aşa mai discutăm pe la ore sau ne ajutăm la teste:X

3. Statul acasă te plictiseşte.
Deşi pare cea mai mare prostie, statul acasă te ajută să te plictiseşti deoarece nu ai absolut nimic de făcut. Să dormi e cel mai greu, iar să te uiţi pe geam e şi mai greu de suportat.


4. Miercuri mă întorc la școală
Oke. Nu credeam că o să spun vreodată asta, dar: Ieeeeeeeee:x Miercuri mă întorc la școalăăă:x

5. Prezentarea la engleza
Ce urăsc cel mai mult? Să fii relaxat căteva zile și apoi să te trezeşti că a doua zi ai ceva important de făcut sau de prezentat (engleză).


IMPRESII:
Bang Bang!