Săruturile.

Găsisem într-o carte, o clasificare informala a sărutului şi vreau să v-o împărtăşesc:

"În varietatea lui, sărutul este un măscărici cu multe miezuri şi faţete, ca un craniu de cuarţ, lucios, şi delirant. Există, de pildă, sărutul metalic, care creează un contact frisonant ca un şoc electric. Dar există şi sărutul moale, unsuros, care azvârle întreg corpul într-un hău fără nume. Există sărutul tăcut, care munceşte autist la atingerea dintre două corpuri, înconjurându-le cu o imaginară centură de castitate. Şi există, fireşte, sărutul cu clopoţei, care face să cânte buzele, să susure gura, să ţiuie dinţii, din pricina unei zbenguieli lascive ce nu poate fi ţinută în frâu. Există, apoi sărutul îmbrăcat, ceremonios, dar totuşi plin de framăt, înspăimântat de propria-i pasiune camuflată ca sticla pisată în piele. Şi există sărutul dezbrăcat, sălbatec, avănd firişoare de sânge vânzolite şi răscolite prin musculatura gurii, cu o frenezie explozivă aruncându-se în gol de la etajul zece. Există, cum altfel, sărutul aristocratic, cu mănuşi şi dantelă, cu crinolină şi rever, şi inversul său, sărutul plebeu, de lumpen nerăbdător, grăbit, transpirat. Există sărutul multicolor, floral, dezmăţat; şi sărutul decolorat, de fluture scămos, fără desene pe aripi. Există sărutul aerian, cu efecte diafane de seră; şi alte trei săruturi în mod previzibil următoare: pământesc - cam pieziş şi sprinţar; de foc - prea intens, prea uscat; apos - de moluscă vicioasă şi geloasă. Există şi sărutul delicat - pe care nu-l uiţi niciodată, fiindcă te arde din tălpi până în creier. Există însă şi sărutul bolnav, dezastruos, deşirat, dezosat, de omfalos descentrat. Există sărutul vetust, cu gust de sacâz, igrasie şi mobilă mâncată de carii; şi există sărutul tânăr, bastard şi ratat. Există sărutul franţuzesc, dar şi cel rusesc; primul este lipicios, al doilea este impetuos; în şir indian vin sărutul englezesc, chinezesc, american şi sud-american - şi aş putea să o ţin aşa până epuizez toate limbile şi popoarele. Există sărutul foşnitor de hârtie, plin de semne, de aşteptări, de dileme; şi sărutul de iarbă, plin de vietăţi colcăitoare; există sărutul de plastic, adică indiferent şi cel de argilă şi lut - sărutul îmblsămat, conservat în rama memoriei. Există sărutul lui Hristos şi sărutul lui Iuda, sărutul sfânt şi cel păcătos, li fel de fel de alte săruturi prezente în dicţionare, pergamente, tapiserii. Există pentru toţi. Sărutul este întotdeauna un alt popor şi un nou popor. Ceva se naşte o singură dată prin el. Şi moare tot prin el, dar în aceeasi clipă cu naşterea. Sărutul este o lume nouă, întotdeauna regenerată de chiar ivirea şi pieirea ei printer noi."

După cum bine observi, există săruturi pentru toată lumea, însă tu pe care îl preferi?