Snake time:>

Made by Eduard C.

Mediaeval Baebes

Just listen!

„Prezenţe şi metamorfoze ale fantasticului în literatura română”

           Astăzi, 23 martie 2011, la ora 2:00 p.m., în amfiteatrul Colegiului Naţional „Nicu Gane” din Fălticeni, a avut loc un eveniment deosebit, azi s-a lansat cartea intitulată „Prezenţe şi metamorfoze ale fantasticului în literatura română”, a domnului doctor profesor de limba şi literatura română,  Marius-Gabriel Iacob. Invitatul special care a vorbit despre carte, a fost domnul profesor Constantin Dram de la universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi şi doamna director Liliana Oniciuc. Printre participanţi, s-au numărat atât profesori de diferite specialităţi din Colegiul „Nicu Gane”, cât şi elevi din diferite clase.

            Manifestarea a început cu doamna director care a prezentat pe scurt programul lansării,  pe oaspetele din Iaşi,  pe domnul Iacob şi apoi a dat cuvântul invitatului. Acesta a început prin a prezenta cartea lansată, făcând un rezumat al acesteia şi face o legătură între fantastic, trecut, viaţa de zi cu zi şi viitor, expunându-şi în acelaşi timp şi părerea despre carte. La un moment dat spunea că „O carte se adresează tuturor cititorilor, nu doar celor din anumite paliere”, iar acest lucru l-a determinat să ne explice faptul că orice om poate să citească o carte bună, deoarece va înţelege cât de cât şi astfel îşi îmbunătăţeşte cultura generală, iar un om cu o cultură generală bogată este mult mai apreciat în exterior decât un om foarte bun într-un anumit domeniu. De asemenea, domnul Dram ne-a mai precizat un aspect important „fie o carte este citită de o persoana de zece ori, fie că zece copii citesc aceeaşi carte, ea de fiecare dată va fi redescoperită”. El crede că acest fapt aparţine fantasticului şi practic, începe să discute despre căile fantasticului şi revine la conţinutul din „Prezenţe şi metamorfoze ale fantasticului în literatura română” a domnului Iacob. Ne vorbeşte despre autorii canonici incluşi şi ne prezintă cele trei repere ale cărţii: spaţiul, timpul şi personajul fantastic şi apoi detaliază despre fiecare în parte. De exemplu, spaţiul este închis şi exterior şi ne-a spus aşa „Cum ar fi dacă de undeva din sală s-ar prăbuşi un perete şi ar apărea o mână care ne-ar face semn să tăcem”- pentru spaţiul închis şi pentru spaţiul deschis „Cum ar fi să te afli într-o pădure sin secolul al XVIII-lea şi la un moment dat apare cineva în spatele tău?”.La temporalitate ne-a vorbit despre legăturile din timp, „Cum ar fi ca să intri pe o uşă şi să constaţi că nu mai eşti acolo unde vroiai să ajungi ci te găseşti într-un loc foarte îndepărtat în timp? ”, iar ca personaje fantastice ne-a prezentat strigoiul, anonimul, anticarul, visătorul şi străinul. Cu aceste cuvinte şi-a încheiat pledoaria.

            Desigur, doamna director a dat cuvântul domnului Iacob care ne-a mărturisit că are emoţii, dar că v-a încerca să şi le distribuie aşa cum trebuie, continuând cu faptul că această carte îşi are rădăcinile în teza lui de doctorat şi a început să ne explice modul de organizare al cărţii, desigur ajutat şi de o prezentare în power point. El a împărţit cartea în cinci părţi: Teorii şi sistematizări ale fantasticului, De la fantastic la straniu şi fabulos, Spaţiul, Feţele temporalităţii şi Personajele. Apoi ne-a prezentat câteva idei din fiecare parte şi câţiva autori studiaţi precum Dimitrie Cantemir, Olga Caba, Gala Galaction, Cezar Petrescu, Gellu Naum, Maria-Luiza Cristescu, Ioan Groşan, Mircea Cărtărescu, Vasile Constantinescu, Fănuş Neagu, etc. La final ne-a mulţumit că am venit în amfiteatru, iar atunci a intervenit din nou în discuţie domnul Dram spunând că ceea ce a realizat domnul profesor este unic, iar la final, ca să destindă atmosfera încărcată a spus o anecdotă care ne-a amuzat.

            La început lumea din sală nu era prea interesată însă după ce a început să vorbească invitatul de la Iaşi, atenţia le-a fost captată de către acesta. După un interval de timp, oamenii au început să devină agitaţi din cauza timpului, dar la final, aşa cum spuneam şi mai sus, atmosfera a devenit lejeră şi calmă. O parte din oameni au plecat, iar alţii au rămas la autografe sau la cumpărat cărţi.

            Din punctul meu de vedere, domnul Iacob, s-a descurcat foarte la prezentarea cărţii, iar domnul Dram a creat o atmosferă plăcută şi a reuşit să ne capteze atenţia făcându-ne să fim curioşi de ceea ce urmează să se întâmple. Cel mai mult mi-au plăcut cuvintele invitatului deoarece a ştiut exact ceea ce trebuie să spună, era foarte sigur de ceea ce ne explica şi am observat faptul că vorbea cu pasiune. Cu fiecare cuvânt rostit de oaspete, simţeam cum în sufletul meu se sădeşte un sentiment de respect şi apreciere pentru dumnealui. Comparativ cu alte evenimente asemănătoare, acesta a avut un succes total!

You have no friend in a world of computers!

Today, all people have home a computer with internet acces. Everyday, they turn on the computer and play games, stay on Messenger or other sites like Facebook, Hi5, Netlog, Twitter or maybe just work for their job. Certainly this is a dangerous fact to humans because this has kept them stuck in the house and it causes back pain, pain in joints and impaired vision.

Because of their current problems, people spend a lot of time in front of the computer and they can’t go out to meet their friends and have a lot of fun. Of course, in this case, the friendships will break up and you will be alone, isolated from the world and nobody will know exactly what you really want. I think that is not a good life-style and if you already have it, you must change it!

Another reason for not having any friends in a world of computer is this: All people who are staying on Messenger are not true friends. They are imaginary because you can’t see them. You look on a  monitor and you see nothing. Only words in a window!  You can’t be sure that the persons who you are discussing with are telling you the truth all the time. Maybe they are just big fat liars who are trying to fool you for their own pleasure.

In conclusion, it`s not so good to stay all the time in front of the computer.  I recommend you to do more exercise for your health, to go out and make some interesting things, cook, read a book, play with your toys if you are a kid and to try to stay in front of computer as little as possible because you won’t have friends in a world of computers. 

Săruturile.

Găsisem într-o carte, o clasificare informala a sărutului şi vreau să v-o împărtăşesc:

"În varietatea lui, sărutul este un măscărici cu multe miezuri şi faţete, ca un craniu de cuarţ, lucios, şi delirant. Există, de pildă, sărutul metalic, care creează un contact frisonant ca un şoc electric. Dar există şi sărutul moale, unsuros, care azvârle întreg corpul într-un hău fără nume. Există sărutul tăcut, care munceşte autist la atingerea dintre două corpuri, înconjurându-le cu o imaginară centură de castitate. Şi există, fireşte, sărutul cu clopoţei, care face să cânte buzele, să susure gura, să ţiuie dinţii, din pricina unei zbenguieli lascive ce nu poate fi ţinută în frâu. Există, apoi sărutul îmbrăcat, ceremonios, dar totuşi plin de framăt, înspăimântat de propria-i pasiune camuflată ca sticla pisată în piele. Şi există sărutul dezbrăcat, sălbatec, avănd firişoare de sânge vânzolite şi răscolite prin musculatura gurii, cu o frenezie explozivă aruncându-se în gol de la etajul zece. Există, cum altfel, sărutul aristocratic, cu mănuşi şi dantelă, cu crinolină şi rever, şi inversul său, sărutul plebeu, de lumpen nerăbdător, grăbit, transpirat. Există sărutul multicolor, floral, dezmăţat; şi sărutul decolorat, de fluture scămos, fără desene pe aripi. Există sărutul aerian, cu efecte diafane de seră; şi alte trei săruturi în mod previzibil următoare: pământesc - cam pieziş şi sprinţar; de foc - prea intens, prea uscat; apos - de moluscă vicioasă şi geloasă. Există şi sărutul delicat - pe care nu-l uiţi niciodată, fiindcă te arde din tălpi până în creier. Există însă şi sărutul bolnav, dezastruos, deşirat, dezosat, de omfalos descentrat. Există sărutul vetust, cu gust de sacâz, igrasie şi mobilă mâncată de carii; şi există sărutul tânăr, bastard şi ratat. Există sărutul franţuzesc, dar şi cel rusesc; primul este lipicios, al doilea este impetuos; în şir indian vin sărutul englezesc, chinezesc, american şi sud-american - şi aş putea să o ţin aşa până epuizez toate limbile şi popoarele. Există sărutul foşnitor de hârtie, plin de semne, de aşteptări, de dileme; şi sărutul de iarbă, plin de vietăţi colcăitoare; există sărutul de plastic, adică indiferent şi cel de argilă şi lut - sărutul îmblsămat, conservat în rama memoriei. Există sărutul lui Hristos şi sărutul lui Iuda, sărutul sfânt şi cel păcătos, li fel de fel de alte săruturi prezente în dicţionare, pergamente, tapiserii. Există pentru toţi. Sărutul este întotdeauna un alt popor şi un nou popor. Ceva se naşte o singură dată prin el. Şi moare tot prin el, dar în aceeasi clipă cu naşterea. Sărutul este o lume nouă, întotdeauna regenerată de chiar ivirea şi pieirea ei printer noi."

După cum bine observi, există săruturi pentru toată lumea, însă tu pe care îl preferi?