Stau întinsă în pat cu faţa la saltea şi la cearşaf, cu spatele la tavan şi sunt goală. E trecut de miezul nopţii şi doar o bucată de pătură îmi înveleşte o parte din corp. Deşi e foarte cald, caci suntem în iunie, eu am îngheţat, buzele îmi sunt roşii, faţa albă şi tremur. Părul ce stă pe spatele meu nu mă ajută cu nimic.. Nimic nu mă poate încălzi.. Poate doar tu, dar lipseşti! Ai plecat departe peste mări şi ţări, peste ceruri şi pământuri… Te-ai dus într-o lume pe care eu nu o cunosc. Sper că tu eşti printre îngeri, căci atunci când te voi urma nu vom fi in acelaşi loc…
Însă până atunci eu tot tremur… Şi aştept … în patul meu, în care, mă ţintuieşte această boală crudă a iubirii şi a nedreptăţii…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu