Mirosul florilor de mai îmi invadează nările, iar nucul sub care stau îmi inspiră frumuseţe şi puritate, liliacul pe care îl privesc, simt cum se uită şi el la mine. Mă enervează maşina care trece pe lângă mine pentru că îmi distruge sfera liniştii... Dar nu-i nimic! Iarba proaspăt cosită îmi reînvie simţurile de mult pierdute. Privesc din nou în jur şi văd copacii verzi, plini de frunze proaspăt colorate care îmi revigorează sufletul şi trupul. Te simt cum vii spre mine, iar cu fiecare pas pe care îl faci spre mine, eu vibrez din ce în ce mai tare. Mă îmbrăţişezi, mă alinţi şi mă iubeşti doar aşa cum ştii tu. Trupurile noastre se contopesc într-o sărutare şi-ntr-o suflare.
Suntem doar noi doi. Noi doi, în lumea noastră departe de oameni, de trafic, de rude, de prieteni şi de tot. . .
Mă priveşti, îţi surâd, iar ochii tăi îmi zâmbesc plini de o fericire simplă şi plină de iubire.
Nu vrei nimic mai mult, nu vreau nimic mai mult... Suntem amandoi !
